REPERE

1. Nimic nu se face, dacă nu facem (chiar dacă este “scris”).

2. Limita nu este un obstacol! Când nu pot să fac ceva, sunt în plină realitate a unei forme de a nu putea. Unele blocaje interioare mă feresc de rău (în acest caz, limita este un protector). Alte blocaje mă obligă să găsesc soluții. Limita nu este ceva dur, colțuros, ci este ceva pufos, prin care avansez treptat. Limita se oferă pentru a fi sacrificată, pentru ca eu să pot avansa. Limita este o trambulină (aliatul meu) în a depăși limita. Atunci când nu îmi mai pot depăși limitele, mă întorc către centru.

          YOGA este viața trăită conștient.

          Cei 3 R:

1. 1. Respect față de mine
   2. Respect față de celălalt
   3. Respect față de tot ceea ce nu sunt eu.

           Cei 3 A:

1. 1. Aici
   2. Acum
   3. Așa

Întotdeauna eu simt în trecut. De aceea trebuie menținută o stare de 3A. Permanent trebuie să revin și să trăiesc în prezent.

Cei 100% (implicarea destinsă apare atunci când ALEG să aplic 100% învățăturile Maestrului meu) 🡺 trebuie să fac totul cu implicare 100% (nu las nici o firmitură pe jos!). Nu faceți lucrurile “pe jumătate”, nici măcar 99% !

100% este ceea ce pot! (fac cât pot, dar cât pot, fac). 🡺 Astfel, îmi ating limita!

Nu fac tensionat, nu mă încordez!

4. Continuitatea practicii (noului mod de a trăi) implicată, destinsă, rezultă din primele 3 repere. Un mușchi crispat se va contracta mult mai lent decât unul relaxat, de aceea în artele marțiale se asteaptă destins înainte de a reacționa.

Uneori soluția este că nu există soluție pentru a ieși dintr-o situație. Pur și simplu acceptăm să ne învățăm lecția pe care ne-o aduce în dar situația.

5. Nu rabd poziția, TRĂIESC poziția.

Intru într-o postură ca în viață, apoi ca în yoga. Observ diferența.

Când revin dintr-o postură yoghină, revin cu toată experiența acumulată în postură, nu am de ce să mă grăbesc !!!

Tot ce fac în viață nu este tot una cu o asană, dar pot ajunge să folosesc experiența dobândită în execuția asanelor.  În asană doar învăț, apoi aplic în viață.

          Trăirea atentă este firul roșu care mă trece prin asană 🡺 prin efortul meu de a practica zilnic, mă obișnuiesc să trăiesc atent, prezent.

6. Sacrificiul – de exemplu, să renunțăm la o greșeală.

          Observarea este o stare de sacrificiu, pentru că în loc să fiu atent la altceva, sunt atent la ceea ce am de observat, adică sunt atent la mine.

          SUNT ÎN CEEA CE FAC.

Exemplu: îmi observ starea de furie față de cineva și atunci energia din  furie nu se mai duce către  celălalt. Prin practică consecventă învăț să convertesc energia investită anterior, inconștient, în furie.

7. A constata fără a judeca 🡺 devin conștient de mine 🡺 îmi accept responsabilitatea 🡺 ajung dincolo de rău și de bine.

Observ și ceea ce nu îmi place, ce nu îmi convine, ce mă deranjează.

Pași mici în practică:

• Îmi observ respirația în tot ceea ce fac, fără să fiu absorbit de respirație, încât să nu mai știu ce fac.
• Permanent FUNDALUL meu este RESPIRAȚIA.
• Ce mă împiedică să fiu tot timpul atent asupra respirației mele?
• Respirația regatelor ascunse este un act sacrificial foarte important pentru că renunț la tot ceea ce sunt pentru  a mă reconstrui.
• Orice act la care sunt atent este un act sacrificial.
• Agni hotra este sacrificiul focului interior.
• Atunci când suntem atenți la respirație, nu mai putem fi atenți la gânduri, păreri, concepții, etc ., le sacrificăm !!!!  ne lipsim de ele, le eliberăm.
• Atunci când facem un exercițiu asimetric, simțim la final și partea cealaltă care nu a lucrat. De exemplu, lucrez umărul drept si simt umărul drept, dar și pe cel stâng, după ce am lucrat doar umărul drept.
• Respirația panterei – expir fără să forțez și las aerul să pătrundă fără ca abdomenul să se contracte sau să se dilate, ci se retrage foarte fin în întâmpinarea fluxului de aer.

Yogacharya Mario Sorin Vasilescu